Bazele compozitiei in fotografie

Secțiunea de aur

   Compozitia unei fotografii respecta o serie de reguli general acceptate, reguli care ajuta la obtinerea unei incadrari armonioase. Evident, criteriile de compozitie nu sunt obligatorii si nu trebuie urmarite intotdeauna, dar in majoritatea cazurilor ajuta la obtinerea unui impact vizual. 
  Secțiunea de aur a fost cunoscuta în Egiptul antic, proprietățile sale au fost studiate Euclid și Leonardo da Vinci. Cea mai simplă descriere a secțiunii de aur: Cel mai bun punct pentru localizarea subiectului - aproximativ 1/3 din frontierelor orizontale sau verticale cadru. Locul de amplasare a acestor obiecte importante în punctele de vedere și se uită în mod natural atrage atentia privitorului.

Princiupiul sectiuni de aur :

 Sectiunea de aur - o divizie proportionala a intervalului (C in acest caz),pe diverse portiuni

 In proportii va arata dupa cum urmeaza :

C:B = B:A

În cifre, valoarea secțiunii de aur cum urmează:

               Daca ne exprimam valoarea in fractiuni, este vorba de 5/8      
Aceeasi lungime in fractiuni pot fi reprezentate dupa cum urmeaza:  
                      

    Acest dreptunghi este construit pe principiul de sectiunea de aur (un termen, de altfel, introdus de Leonardo da Vinci).Am ales unitatea de lungime lateral A, partea B, va fi 0.618

Una dintre cele mai simple moduri de a utiliza raportul de aur - aplicarea regulii de trei sferturi.

   

    In conformitare cu aceasta, cadrul este impartit in trei parti, pe orizontala si  pe verticala, care  rezulta in noua sectoare. Punctele semnificative si linia situata pe cadru o distanta de 3/8 din marginea cadrului

(intr-o carianta simplificata, cand setoarele sunt la o distanta de 1/3).

Cea mai spectaculoasa zona este situata la punctele de intersectie numite noduri.Aceasta zona este favorabila subiectului principal al cadrului.

                Author Image - Artem Yankovsky

Planuri de incadrare

Planuri de incadrare in televiziune

1. Plan-detaliu (PD) – un detaliu de obiect sau fata (nas, gura, ochi – dar nu fata fara frunte sau barbie).

2. Gros-plan (GP) – fata prezentata aproape in intregime, fara frunte sau fara barbie, dar, in teorie, nu fara amandoua.

3. Prim-plan (PP) – fata, cu o parte a bustului, cea mai comuna incadratura la jurnalele TV.

4. Plan mediu (PM) – prin aceasta denumire se inteleg diferite incadraturi, care incep la jumatatea bustului si se termina la jumatatea coapsei. Uneori,planul care se termina la jumatatea coapsei mai este numit “american de televiziune“.

5. Plan american (P Am) – cadru aparut in filmele Western, limitat la jumatatea gambei. Realizatorii aveau tendinta de a infatisa protagonistul, cu fata recognoscibila, dar si miscarea pe cal. Cadrul intreg a fost restrans – sau planul mediu a fost largit – astfel incat sa cuprinda partial si calul eroului. “Planul american de televiziune” sau cadrul mediu limitat la jumatatea coapsei a fost numit ca atare fiindca indeplineste o functie de continut asemanatoare, dar adaptat la dimensiunile mai reduse ale ecranului TV.

6. Plan intreg (PI) – persoana infatisata din cap pana in picioare.

7. Plan general (PG) – un cadru cu mai multe personaje, un peisaj sau obiecte.

8. Plan de ansamblu (P Ans) – planul general larg care ofera spectatorului o privire de ansamblu.

9. Cadru de localizare — un plan de ansamblu situat de regula la inceputul naratiunii cinematografice, pentru a situa spatial privitorul (dupa ango-saxonul: establishment shot)